Skip to content

12 thoughts on “Rescrierea la nivel energetic a perioadei de pana la 14 ani

  1. Octavia says:

    Multumesc Marcela draga.M-a ajutat sa revad imaginile asa cu m-ai indrumat in ordinea in care s-au derulat, fara resentimente, asa ca pe un film.

    Răspunde
    • Marcela says:

      Cu drag, Octavia 🙂 Bravo!

      Răspunde
  2. ludmila says:

    Buna Marcela.Ce frumoasa copilarie am avut!!!O copila blonda,cu parul ca paiele,dar matasos ce alearga pe pajistea cu flori,se tavalea  prin iarba. Sarea in sus si alearga. Prindea fluturi,scria despre ei si vorbea cu florile.Mai intoarce Doamne roata….

    Răspunde
    • Marcela says:

      Ludmila, expresia „mai intoarce Doamne roata” ce simti ca ascunde in profunzimea ei? 🙂

       

      Răspunde
  3. maria says:

    Placute si frumoase imaginii,am revazut.Multumesc Marcela !Am revazut perioada,7-14 ani,copilarie frumoasa fara griji,copilaria unei fetite de tara,in mijlocul naturii.Toata copilaria,am petrecut-o cu verisorii mei,in timpul vacantei,la bunica materna.Nu am avut frati.Tot timpul am locuit ,ca vecini cu verisoara mea ,mai mica cu trei ani,pot spune ,eram ca surorile .IMI ADUC AMINTE DE JOCURILE COPILARIEI,cu multa placere,de micile nebunii -luam ouale din cuib si mergeam la verisoara sa mancam,fara sa stie mama.Ne urcam in pomii sa mancam fructe,nespalate, crude si nu ne imbolnaveamDoamne ce frumos era.Mi-am reamintit la scoala cum d-l invatator ma invata sa scriu,de multe ori imi lua mana si sci-am impreuna,sa fac literele frumoase. Imi aduc aminte cand m-a facut pioniera,ce mandra eram ,am fost in primi cinci copiii din clasa si merge-am sa ne salutam pe fiecare in parte.Pentru prima data am plecat de acasa mai mult timp intr-o tabara la Curte de Arges,unde am vizitat Manastirea cu vestita legenda-sotia mesterului . Manole si-a zidit sotia acolo sa poata termina constructia,pt.ca  ziua  construia ,noaptea de darma.La terminarea,constructiei,mesterul nu avea scara sa coboare,si a facut aripi din lemn si locul unde a coborat s-a facut,un izvor, de unde se bea apa,apoi s-a fact o fantina ,astazi este o cismea .Imi aduc aminte,la terminarea clasei a7a,am dat la liceul pedagogic de la Buftea,am vrut sa-ma fac invatatoare si pt prima data am constientizat lipsa tatalui meu,mai mult ca pana atunci,desi am avut episoade f.dese cand plingeam,fara sa ma vada cineva si ma certam cu Dumnezeu,dece mi-a luat tatal.Atunci in timpul examenului,am fost marcata profund de lipsa lui,majoritatea fetelor erau cu tati,eu eram cu Dumnezeu,m-a dus acolo fratele mamei.Divinitatea nu a vrut sa ma fac invatatoare,am picat la examen si in toamna am dat concurs la liceul din Rosiori pe locurile ramase .Am luat examenul si asa viata mea a mers mai departe.Din acel moment au inceput greutatile.pe care le-am depasit cu ajutorul Divinitati.Reactia corpului meu in timpul meditatiei ,a fost o placere in toata fiinta mea fizica,urmata de multe ori de un regret interior,o tristete greu de explicat in cuvinte.Constientizez,in aceasta perioada,am inceput sa ma formez eu,sa am convingerii limitative,pe care le-am depasit cu greu,a fost si perioada intovarasirilor,a colectivizari,cu peripetiile ei,urmata de neajunsuri,lipsuri,pe care le-am perceput adanc in sufletul meu de copil.Acum privesc cu ochiul mintii cu compasiune,pt.acele timpuri.A fost una din perioadele grele din viata mea,multumesc si sunt recunascatoare,am trecut cu demnitate.

    Răspunde
    • Marcela says:

      Maria, ma bucura afirmatia „Acum privesc cu ochiul mintii cu compasiune,pt.acele timpuri.” 🙂 este foarte bine. Bravo!

      Răspunde
  4. Mihaela says:

    Buna Marcela,
    Am trait in aceasta meditatie acel frumos sentiment, sentimentul copilarie.
    Am o sora minunata, toate vacantele pana la 14 ani le-am petrecut la tara la bunici , impreuna cu sora mea minunata si minunatii mei verisori. Sunt recunoscatoare pentru tot, a fost Trist inceputul , acum totul pot spune straluceste totul, amintirile triste au fost multe.
    O seara minunata

    Răspunde
    • Marcela says:

      bravo, Mihaela 🙂 Ma bucur ca acum straluceste totul. Multumesc de urare.

      Răspunde
  5. Carmen says:

    Marcela,la inceput mi-au aparut bunicii,fericiti ca suntem impreuna,apoi,fratii mei,cu care am copilarit putin timp,eu fiind mai mare decit ei,iar perioada de 7-14 ani,ca senzatie,mi-a dat o stare de neliniste accentuata si au inceput sa-mi curga lacrimile,involuntar.Apoi m-am linistit spre final.Este foarte ciudat…

    Răspunde
    • Marcela says:

      Carmen, binecuvanteaza fiecare amintire care iti apare pe ecranul mental; acolo sunt emotii captive pe care le-ai eliberat prin lacrimi. Este foarte bine. Bravo! 🙂

      Răspunde
  6. Ioan says:

    Cu toate ca am avut o copilarie destul de grea, mi-am reamintit cu placere majoritatea momentelor. Pentru ca am crescut intr-o zona de munte, fara curent electric, fara drumuri asfaltate, mi-am amintit cum le citeam povesti seara la lumina lampii cu petrol mamei mele si altor catorva vecine care se adunau iarna la tors de canepa cu renumitul fus si furca. De asemenea cum mergeam peste dealuri pana in primul orasel cu un saculet de grau sau porumb la o moara pentru a avea niste faina pentru mamaliga sau placinte. Dar toate acestea consider ca m-au intarit, mi-au format caracterul si imi amintesc cu zambetul pe buze. Chiar si pentru neplacerile din copilaria mea am gasit explicatii si nu am avut resentimente ci doar iubire si compasiune pentru toti cei din familia mea. Multumesc.

    Răspunde
  7. Mihaela says:

    Am retrăit aspecte din copilărie, frumoase şi mai puţin frumoase, bagheta magică a umplut cu lumină Divină totul, m-am simţit eliberată, vindecată, liniştită trecând prin tot acest proces! Mulţumesc!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *